Lorem ipsum dolor amet, modus intellegebat duo dolorum graecis

Follow
  /  Informatii utile   /  Copilul meu – centrul universului

Copilul meu – centrul universului

 

Sunt mămică la primul copil. Nu există ceva mai emoționant și sentiment mai puternic decât cel matern. Copilul e centrul universului.

Merg la serviciu ( job sau cum îi spun ). Mă gândesc din când în când și la serviciu. 70% poate, maximum. În rest, oare ce face cel mic, oare e bine, oare se gândește la mami ?

E cu mama, cu mama soacră, la creșă, la grădi…

Oare e bine ?

A mâncat ?

E vesel, e trist ? Oare se joacă ?

Sunt la „job” . A venit un client în fața mea. Îmi spune ce probleme are. Eu mă gândesc la micuț. Oare e OK ? Ah, dar clientul din fața mea. Îi dau imediat un sfat și o soluție. E încântat. Și pleacă. Eu mă gândesc din nou la cel mic. Ce să îi dau diseară de mâncare ? A mâncat azi ?

 

Așa e oare ? Așa e în fiecare zi ?

NUU!!!

Asta e doar o variantă redusă. E mult mai mult !

O mama se gândește cu mult mai mult la copilaș. O înțelegem ? O judecăm ?

Hmmm! E greu !

Suntem mari și adulți. Avem „job-uri” faine, avem case, mașini, tot ce vrem. Dar cum am ajuns aici ? Nu cumva cu niște mame sau bunici care și-au făcut o mie de griji și care s-au gândit numai la puișorii lor ?

Tăticii și bunicii ? Ei nu arată. Dar sunt la fel. Doar că nu arată. Sunt bărbați !

Mai vorbim.