Lorem ipsum dolor amet, modus intellegebat duo dolorum graecis

Follow
  /  Informatii utile   /  Sportul la vârsta preșcolară

Sportul la vârsta preșcolară

Mens sana in corpore sano !

Încă din primii ani de viață, copilul trebuie să facă mișcare. Multă mișcare. Acum dezvoltă curiozitate față de tot ceea ce îl înconjoară, fiecare lucru trebuie atins, încercat, în fiecare zi ceva nou apare și trebuie explorat.

Energia este imensă. Un copil e în permanentă mișcare. Energia trebuie consumată.

Bineînțeles că alergatul, mișcarea în aer liber, jocul, cățăratul, săriturile etc, toate fac parte din activitățile oricărui copil.

Un educator trebuie să țină cont de aceasta și mai mult să încurajeze mișcarea de orice fel. Exercițiile, jocurile, toate au farmecul lor. Dar arta constă în faptul că educatorul trebuie să conducă toate acestea. Pe grupe de vârstă, trebuie să urmărească anumite scopuri.

În primii ani de viață, accentul e important să fie pus pe menținerea echilibrului, coordonarea primară a mișcărilor. Educatorul încurajează copiii să fie activi, să vină către el/ea, imaginează jocuri ușoare în grup, dansuri însoțite de cântecele, etc.

Mai ales după vârsta de 4 ani este important să apară inițierea în primele sporturi. Nu vorbim de performanță, încă nu este cazul să forțăm limitele unui copil. Să nu uităm însă că între 4 și 7 ani apare cel mai înalt grad de ameliorare în coordonările motrice. Mișcările încep ușor ușor să devină fluide și coordonate. De asemenea, copiii de vârstă mică au și o mare rezervă de suplețe artilo-musculară deoarece articulațiile și ligamentele nu au ajuns încă la maturitate.

Ne dorim bineînțeles dezvoltarea capacității aerobe generale. Aceasta se poate realiza prin: alergare, natație, ciclism, ski, patinaj etc.

Una din marile probleme constă în faptul că motivația trebuie stimulată continuu iar monotonia trebuie întreruptă frecvent prin diversificarea antrenamentelor.

Puterea exemplului este la fel de importantă. Ce frumos este atunci când vezi pe pârtie un ghemotoc pe schiuri împreună cu părinții săi. Și distracția trebuie să fie maximă în acest caz.

Bine ar fi să fie încercate mai multe sporturi. Copilul trebuie să perceapă totul ca pe un joc, să îi facă plăcere. Faptul că și colegul participă la un sport, aceasta poate să fie un motiv extraordinar de important să se alăture. Dorința de a fi împreună cu prietenii, cu colegii de joaca e un factor determinant.

În general, în grădinițe apar ca activități opționale înotul, artele marțiale. Mai rar fotbal, baschet, șah, sporturi care necesită ori condiții speciale (mai ales spațiu) ori o anumită maturitate. Greu de crezut că unui copil de 4 ani o să îi placă să joace șah. Nu că ar fi imposibil.

Totuși, să nu ne așteptăm să apară rezultate excepționale imediat. Puterea de concentrare este încă redusă. Dar dacă unui copil îi place ceva, atunci își va dori să practice acel lucru.

Noi ca părinți ne dorim de multe ori copilul să ne urmeze, să facă și el poate același sport pe care l-am făcut și noi în tinerețe și chiar să ajungă mai bun decât noi. Dar să nu uităm un lucru: toți suntem diferiți și poate de aici și farmecul vieții.

Copiii nu trebuie obligați dar trebuie încurajați fără constrângere. Sportul = Sănătate !